Puntea suspinelor - vol.2 by Michel Zevaco

Author:Michel Zevaco
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-07T23:00:00+00:00

Capitolul IX Două înfăţişări de tigri

Sandrigo ieşind din palatul Imperiei beat de bucurie şi de mândrie, părăsise Veneţia în toată graba, luând calea strâmtorilor Piavei.

Ajunse pe la nouă seara în satul Nervesa şi intră într-una din ultimele căsuţe. Acolo erau adunaţi vreo doisprezece inşi.

Erau culcaţi pe pământul bătătorit al unei vetre, lângă un foc pe care îl întreţinea unul din ei aruncând braţe de lemn de foc. Dar, fără îndoială, nu dormeau căci la intrarea lui Sandrigo ei se sculară şi salutară cu acea gravitate şi acea uşurinţă a gesturilor oamenilor ce trăiesc o viaţă neatârnată.

Sandrigo privi pe oamenii aceştia pe care cu greu îi recrutase de patru luni; era tot ce-i rămânea din vechile puteri de la munte. Dar, s-a văzut că, departe de a fi abătut, tâlharul îşi reformase în Veneţia chiar o ceată mai de temut poate.

O posomorâtă mulţumire luci în neagra lui privire.

— Sunt toţi aici? zise el. Bine. Câţi sunt acolo sus?

— Şase în total, răspunse unul dintre oamenii care părea să fie secundul lui Sandrigo. Dar trebuie procedat cu iuţeală.

— Da, Scalabrino s-a învârtit pe aici timp de două zile şi s-ar putea să se mai înapoieze.

— Scalabrino n-o să se mai întoarcă! zise şeful. Vechea socoteală s-a rezolvat.

Bandiţii se înfiorară.

— Nu uitaţi ce v-am făgăduit, reîncepu Sandrigo. Comoara este în peşteră, veţi scotoci până la fund şi când veţi fi găsit-o, jumătate din ea este pentru voi.

Ochii bandiţilor scânteiară şi izbucniră câteva înjurături, cu toată aspra disciplină ce-o aveau în faţa şefului.

— La drum! porunci Sandrigo.

În câteva clipe bandiţii se împrăştiară pe poteci deosebite. Negreşit că fiecare din ei primiseră de mai înainte porunci şi ştiau ce au de făcut.

Sandrigo ieşi cel din urmă, şi gânditor apucă încetişor calea spre Peştera Neagră. Ajuns la o mie de paşi în preajma peşterii, se tolăni în dosul unui tufiş des de copăcei şi aşteptă.

Aşteptarea dură aproape o oră.

După trecerea asta de timp, o îndelungată fluierătură străbătu tăcerea nopţii.

Atunci se sculă şi fără să mai ia măsuri, înaintă cu repeziciune spre peşteră, unde intră.

Interiorul peşterii era luminat de o torţă.

Patru inşi ferecaţi zdravăn stăteau într-un colţ, unul lângă altul, cu spatele la peretele de stâncă.

— A trebuit să omorâm doi din ei, zise locotenentul lui Sandrigo.

Acesta făcu un semn de nepăsare şi aruncând o privire spre prizonieri, zise:

— Dezlegaţi-i.

Într-o clipă cei patru prizonieri fură dezlegaţi şi se sculară.

— Ascultaţi şi auziţi-mă bine! zise Sandrigo. Eraţi din ceata mea. V-aţi răzvrătit împotriva mea, pentru a vă supune unui intrigant, unui om care nu e, care nu va fi niciodată dintre ai noştri. Mai mult încă, vin din Veneţia. M-am putut apropia de personalităţi cărora le-am smuls adevărul despre omul acesta, care a venit să tulbure organizaţia noastră. Ştiţi cine este acela pe care l-aţi adoptat orbeşte ca şef? Este unul dintre principalii agenţi ai Sfatului celor zece. Planul lui e simplu: să insufle încrederea tuturor bandelor din munţi, să le aducă la Veneţia şi să le prindă pe toate dintr-o dată.

— Minţi! zise unul dintre prizonieri.

Sandrigo se

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.